1. Pentru că Lili, Jack, Marian şi Mariana (pentru cunoscători, porecliţi de subsemnata: Marianii) sunt nişte oameni extraordinari, ai căror fiică adoptată m-am autodeclarat. Şi cred că m-au şi înfiat, cel puţin la nivel declarativ :P. Mai nou, negociez cu Marianii, statutul de naşi-fină. Până să o cunosc pe Mariana, credeam că sunt unică. După ce am cunoscut-o, mi-am dat seama că tocmai m-am văzut peste 20 de ani.
2. Pentru că în Tulcea nu există nimeni care să mă scoată din sărite, să mă tragă la răspundere sau să mă judece, să mă plictisească, să deschidă discuţii pe teme pseudo-filosofice, sau despre false probleme.
3. Pentru că există 'nşpe mii de locuri unde mă pot duce la pescuit!
4. Pentru că, la pescuit, mă duc alături de oameni care sunt dispuşi să-mi scoată monştri din cârlig şi să-mi pună alte râme.
5. Pentru că, la pescuit, există întotdeauna cineva care îmi spune că n-am prins nici o bestie marină, ci, pur şi simplu, peştele s-a vârât sub o piatră... Şi, de fiecare dată, există cineva care să îmi spună că am aruncat, uitând să pun momeala... sau că mi s-a rupt cârligul :D.
6. Pentru că am cel puţin două locuri unde pot merge "la ţară" şi unde mă pot relaxa făcând te-miri-ce-chestii care se fac la ţară: scos apă din fântână, muls vaca, curăţat peşte etc.
7. Pentru că în 80% din timpul petrecut acolo, alături de oamenii respectivi şi familiile lor, râd, mă distrez, învăţ lucruri noi. Restul de 20% reprezintă orele de somn.
8. Pentru că acolo am învăţat ce înseamnă să ai o familie unită. Când spun familie, nu mă refer la mama, tata şi copii, ci la mama, tata, copii, bunici, unchi, mătuşi, nepoţi, verişori, prieteni, până la al 15-lea grad.
9. Pentru că Tulcea e un oraş liniştit, foarte (foarte!) curat, mititel şi verde.
10. Pentru că de fiecare dată când ajung acolo, mi se formatează brusc C:, D:, E: şi restul sistemului şi, de fiecare dată când trebuie să plec, singurul lucru la care mă gândesc este ziua în care voi reveni la ei.
0 guralivi:
Post a Comment