Mă ridic într-un cot, îmi arunc pilota de pe cap, suflu printre plete să fac lumină şi da! Osama Bin Laden e mort! Glorie democraţiei! Osama e mort! Trăiască Obama! O-ba-ma pre-şe-din-te! O-ba-ma pre-şe-din-te! Mă trântesc la loc, sub perne. Ştirile continuau: "Acum, Al-Qaida e mult mai slăbită, lumea va fi mai liniştită, pace tuturor, peste tot" etc. Mama: "Vai, Andule, tu vezi, mamă, ce s-a întâmplat? Nu s-au lăsat până nu l-au găsit... Ntz, ntz, ntz, Doamne, ce-o să urmeze acum. Să vezi ce se răzbună teroriştii. Vai de capu' nostru ce ne-aşteaptă! Mami, trezeşte-te, să vezi!"
Mama e o dulce. Nu înţelege niciodată nimic din ce îi spun, dar dă din cap aprobator, în semn că e perfect de acord cu mine. Încerc, totuşi: "Băi, ăsta a murit de rinichi, avea probleme mari". Încercam să subliniez că prefer să cred că a murit de rinichi, decât să mă amăgesc că Osama a fost căutat din răsputeri, timp de 10 ani, şi fix acum, brusc, a fost găsit mort... Mama, după principiul "Fiecare cu ce-l doare": "Vaaai, mişcă-te din pat mai repede şi hai la doctor! Şi tu ai probleme cu rinichii!". Deşi m-am enervat că îmi dădusem seama că mama doar făcuse pe interesata de ştiri, ca să mă trezească pentru a-mi cere părerea, pe de altă parte eram amuzată de cât de specializată devine pe zi ce trece în trezitul de dimineaţă.
Acum, lăsând-o pe mama la o parte, am şi eu 10 curiozităţi:
1. Oare mortu' e chiar Osama? Dacă-mi arată o poză cu un mort care seamănă cu el, nu mă încălzeşte cu nimic. Ei oricum seamănă toţi, între ei...
2. Oare a fost omorât, sau a murit de alte boli şi americanii au zis că l-au omorât ei? We are the heroes gen?
3. Osama l-a ajutat pe Obama să câştige al doilea mandat de preşedinte? Gen: Obama e wow! Atât de dulce şi sensibil mâncând îngheţată cu oamenii de rând şi, în acelaşi timp, atât de dur, hotărât şi responsabil încât l-a omorât pe şeful biroului de presă din Iad, cu nickname-ul de xbox Osama.
4. Pregăteşte America vreo super mişcare pe scena relaţiilor internaţionale şi "ne-a luat faţa" cu moartea celui mai înfricoşător terorist?
5. De ce n-a murit pe 1 Mai? Că ar fi fost mai uşor de reţinut... Şi anul viitor, sigur nu mai sărbătoream "1 Mai muncitoresc", ci "1 Mai pacifist" sau ceva de genu'.
6. Le va spune cineva teroriştilor că e ok că a murit acum, că e în săptămâna luminată şi la noi înseamnă că va ajunge direct în Rai, indiferent de ce a făcut?
7. Din 10 în 10 ani au SUA nevoie de o reconfirmare a statutului de extra-mega-super big power şi o pot obţine doar prin evenimente memorabile de genul? Trebuie să păstrăm America în centrul atenţiei prin astfel de faze?
8. Care va fi următorul "spirit al răului", următorul "duşman al democraţiei" şi al întregii lumi? Hussein e mort, Osama e mort... so, who is next?
9. Nu cumva deja există următorul şi ca să poată fi scos în vitrină, trebuia să dispară actualul duşman? În care oricum nu prea mai credea nimeni, după ce războiul deja costase prea mult?
10. Cel mai "wow" mi se pare că americanii omoară teroriştii, cum extrag românii numerele la Loto. Adică blătescu. Până şi noi, în '89, am jucat teatru mai bine decât americanii, şi-am pus de-un proces mic, ca să salvăm aparenţele proaspetei democraţii. Ăştia, în schimb, care, unde mai pui, reprezintă simbolul respectării drepturilor omului şi "farul democraţiei", îl prind pe terorist şi-l împuşcă în cap! Ce să-l imobilizăm, ce să-l verificăm dacă e sau nu el, ce să îl mai judecăm, că aşa se face... direct, omorât în stil Becali: pac-pac! Aaa, şi apropos: Statele partenere SUA în războiul anti-terorism n-au fost înştiinţate cu privire la intervenţia de azi dimineaţă. Super tare, super democraţie, super războiul "tuturor" împotriva teroriştilor...
Oricare ar fi răspunsurile la întrebările astea, ideea e că NOI niciodată nu le vom afla, como siempre, de altfel. Pentru că au şi americanii jurnaliştii lor. Singura diferenţă e că ai lor latră în altă limbă. Aaa, şi, desigur, au şi americanii mamele lor. Sau poate pe ei nu-i trezeşte nimeni, niciodată... ? :)
0 guralivi:
Post a Comment