Broasca, prinţul şi prinţesa din Castelul Facebookului-Răsare

A fost odată un prinţ chipeş, isteţ şi mândru, care avea un cal alb, rapid ca fulgerul şi puternic precum trăznetul. Într-o zi, la o răscruce de drumuri, vede o broască râioasă bătrââââânăăă şi răpciugoasă, şi vai de capu' ei, mai ceva decât mârţoaga din Harap-Alb. Vrând să o azvârle în verdeaţă, ca să nu moară călcată în mijlocul drumului, se dă jos de pe cal şi se apropie. Când... stupoare: broasca îi grăieşte, pe un ton răguşit şi înfricoşător, ca a lui Scaraoţchi!

"- Prinţe prea-frumos, dacă îmi salvezi viaţa îţi îndeplinesc o dorinţă!"

Prinţul, nobil, îi spune:

"- Lasă, nu-i nevoie. Tu să fii fericită!"

Broasca râioasă şi vicleană, profită de moment şi consideră că asta e dorinţa prinţului ce trebuie îndeplinită. Zis şi făcut, după principiul de-o viaţă al broaştei, "A meu, a meu, a meu, a meu... ", instantaneu, broasca se transformă în vrăjitoare. Fusese blestemată de o minunată prinţesă, pentru că vrăjitoarea îi răpise frumuseţea şi tinereţea, iar blestemul se rupea şi broasca redevenea vrăjitoare doar dacă un bărbat punea mâna pe ea. Greu de imaginat. Şi nimeni, nici măcar prinţesa, n-ar fi crezut într-o astfel de minune.

Şi ca să ducă la îndeplinire "dorinţa" prinţului, "Tu să fii fericită!", îl încătuşă în temniţa ei şi îl transformă într-un prinţ de nerecunoscut: i-a şters memoria, cu o vrajă, şi, astfel, prinţul a uitat că o iubea pe prinţesa care blestemase vrăjitoarea, a rămas fără cal şi cu rate la maşină, şi a devenit răutăcios cu prinţesa din Castelul Facebookului-Răsare. Cea pe care a iubit-o atât de mult...

Au trecut şapte ani de-atunci. Vrăjile fostei broaşte sunt pe sfârşite, odată cu sesiunea de la Şcoala de Vrăjitorii cu Publicul. Singura care poate salva atât vrăjitoarea, cât şi pe prinţ este prinţesa. Dacă vreţi să aflaţi pe cine va ajuta prinţesa la finalul poveştii şi cum va sfârşi prinţul, urmăriţi blogul, până termin negocierile cu vrăjitoarea... Vorba aia: Criză-criză, da' povestea-i pe bani!