Bernardo e mişto şi-avea plete!

E tulburătoare şi aducătoare de insomnii senzaţia pe care o ai atunci când observi că cineva îţi poate schimba convingerile de-o viaţă în câteva minute. Asta mi s-a întâmplat recent.

Am citit o carte, structurată în mai multe "scrisori". Una dintre ele vorbea despre război ca marcă a evoluţiei, ca motor al istoriei, ca dinamism al eului victorios.

Instantaneu am îmbrăţişat noua idee, pentru că era foarte bine argumentată şi prima senzaţie a fost că asta e ceea ce credeam în sinea mea dintotdeauna, doar că până atunci n-a existat un suflu care să-mi deschidă ochii asupra celor scrise acolo.

După aceea mi-am amintit că am 20 de ani şi sunt o pacifistă convinsă de tot atâţia, mai ales atunci când vine vorba de războaie şi lupte pentru putere, ori "democratizarea" lumii. Sau cel puţin aşa eram până să-l cunosc pe (spiritual vorbind) chipeşul şi cuceritorul Berdiaev.

Apoi au urmat nopţi dormite doar pe sfert, din cauza întrebărilor care mă invadau din toate cotloanele conştiinţei. Cel mai mult însă, mă deranja că un tip pe nume Nicolai Berdiaev mă pusese pe gânduri într-atât încât să cad într-o veritabilă apatie a omului care, din cauza moliilor, s-a văzut nevoit să renunţe la haina sa cea veche, dar confortabilă.

În doar câteva pagini, domnul ăsta rus (foto) m-a făcut să-mi schimb convingerile de-o viaţă, cele pentru care mă băteam cu pumnii în piept în faţa oricui şi pentru care eram în stare să pălmuiesc în replici pe oricine s-ar fi trezit să mă contrazică.

"Filosofia inegalităţii" este un must have, cum ar spune cele care n-ar citi-o niciodată. Un must have în biblioteca oricărui pacifist. Chiar îmi spuneam că atunci când se simt pacifişti, oamenii ar trebui să citească "Despre război", capitolul XI din carte, şi-atunci or să-şi revină. Definitiv.

Vorbeam zilele trecute cu o prietenă din copilărie care s-a uimit auzindu-mi noile concepţii privind războiul. De la Andreea care mai avea puţin şi se înscria în echipa Andreei Marin privind susţinerea păcii mondiale (exagerez puţin, normal) până la cea care acum susţine că războiul înseamnă evoluţie şi dinamism, cam e ceva... Şi tot povestindu-i pătimaş despre război, prietena mea a replicat sec: "Fato, Bernardo ăsta de care zici tu, e mişto şi are plete... ? Că ţie ăştia-ţi plac... Oricum, eşti mai credibilă când vorbeşti de război".

Bernardo, alias Nicolai Alexandrovici Berdiaev (1874-1948), s-a născut la Kiev, într-o familie de aristrocaţi. Într-una din cărţile sale, "Filosofia inegalităţii", puteţi flirta cu un preot care încurajează războiul, cu un rus care huleşte sovieticii, ori cu un tânăr entuziast, dar matur.

Spunând despre război că este o "contradicţie provocată", Berdiaev însuşi ni se dezvăluie printre rânduri asemeni unei provocări contradictorii. Deci da, Bernardo e mişto şi-avea şi plete...