La 12 ani eram deja un semi-adult. Luam premii, olimpiade, invatam sa gatesc chiar daca ma inaltam doar doua capete deasupra aragazului, aveam grija de frate-miu, ma bucuram de o memorie fantastica. Atunci a murit bunica.

Acum am 19. Ma uit la vrafurile de premii si diplome, incerc tot felul de retete, ma cocosez deasupra aceluiasi aragaz, frate-miu de-abia mai da pe-acasa. As vrea sa-mi amintesc glasul ei...