Din mine o sa creasca un copil, da’ copilul asta nu va avea tata, nu se va naste pentru ca m-am iubit cu Ics, sau Igrec, sau Icsprim. Pentru ca eu nu ma imaginez mama cu copil si sot, decat peste muuult timp, iar asta acum! ar insemna despartire, o cearta pe undeva, la mijloc o neintelegere, iar pe mine ma obosesc chestiile astea. Si-atunci, copilul ala mi-ar aminti de el, de barbatu’ ala cu care am un copil, etc etc, si n-as putea sa scap de imaginea asta, de eticheta asta, niciodata. Pentru ca nici altii n-ar putea s-o faca disparuta de pe fruntea mea. Asta pentru ca da!, ma vad o mama singura. Ajunsa la facultate, chiar din anu’ intai, cum m-angajez la un ziar, incepe sa creasca in mine un gogolos. O sa fie cat un gogolos la inceput, cat apuci cu degetele din prima zapada, ca sa vezi daca e intr-adevar zapada, ori cineva a scapat sacii cu zahar de undeva de Sus. Apoi, o sa creasca, si tot asa, mai-mai ca n-o sa se observe ca sunt insarcinata, se va distinge cumva toata treaba asta, de altele. Si n-o sa-mi iau liber decat o zi: si de la ziar, si de la facultate. Ziua aia, cand o sa-mi tin copilu’ in brate prima oara si-o sa-l asez in pat. O sa fie foarte simplu. Copilul ala o sa creasca din mine si prin mine. Dar exact asa cum spun! Tocmai pentru ca eu nu mai incap in mine si de-asta va fi nevoie de o a doua persoana: copilul meu. De-aia ziceam ca nu-mi trebuie complicatiile alea sentimentale si alte balarii care ar interveni in alte situatii.