"Save a place for me

Save a space for me"

(Tracy Chapman)

Ce ma enervez ca incepe scoala. Foarte naspa e facut sistemu’ asta, bine, dar ce vorbesc eu aici, de sisteme si-alte maretii. De-abia ma obisnuisem cu scoala, cu ritmul, imi intrasem in “mana”, incepeam sa invat, ma trezeam mai usor la 6, nu ma mai vaicaream ca ajung tarziu si ca de-abia mai am timp sa invat, ori ca de-abia imi mai tin ochii deschisi. Mda, aveam nevoie si de vacanta, daaaar asa un chiul mic, o zi, hai doua, dar cel mult trei, nu doua saptamani! In fine, au fost Craciunul, Revelionul, blab la bla. Da’ eu m-am obisnuit cu trezitu’ la 12, m-am obisnuit sa gasesc cafeaua facuta de mama si sa motai toata ziua, sa trelalai prin casa si sa umblu pe unde am chef, sau sa nu umblu deloc si sa leneveeesc pana ma tine patu’. Maine la scoala?! N-am cheeeef, dar da, da, da, desigur, ma plang, cum se mai plang milioane de copii, stiu, stiu ca ma plang si cand spun ca nu mai suport stresu’ de bac si admitere, hehe, ma rasfat. Nici eu nu i-am crezut pe altii. Nici altii nu ma cred pe mine. E logic! Nu mi-a priit vacanta asta absolut deloc. Sunt mai obosita decat in timpul scolii, mai sictirita, mai lenesa, mai scoasa din priza ca niciodata, mai epuizata chiar! Mi-am dat seama, macar, ca viata mea nu va trebui sa arate ca o vacanta eterna. As innebuni sa stiu ca nu tre’ sa alerg dintr-un loc intr-altul, tre’ sa am timpul cronometrat si sa rezolv treburi, sa am probleme (ma rog, depinde ce probleme…), sa stiu ca depind de mine anumite chestii, sa fiu intr-un post de conducere (vai de capu’ meu, la cat de greu iau eu deciziile, da’ asta o sa fie fun!), sa nu existe doua zile care sa semene nici macar intr-un punct! Asa da. Vacanta nu. Adica vacanta prelungita nu. Pentru ca maine dimineata o sa injur sigur cand o sa sune telefonu’, (macar o sa cante ‘californicatioooon’), si o sa-mi trebuiasca 2-3 minute ca sa-mi dau seama ce se intampla, ce zi e, ce ore am, ce tre’ sa fac mai intai de toate, la cat tre’ sa plec ca sa nu intarzii (aiurea!), ce haine imi pun si unde-mi sunt caietele. In ordinea asta? Nu stiu, dar stiu ca toate tre’ sa fie procesate in 2-3 minute cat stau aplecata peste pat, cat ma incurajez ca vin dupa-amiaza si doooorm, ca o sa fie misto la liceu, ca o sa trec neobservata la ore, ca azi o sa-l intalnesc pe Greuceanu!, ca o sa fie totul oookey. Daca nu reusesc sa fac toate astea deodata cand inca sunt in pat, (si nu tre’ sa stau prea mult in pat pentru ca o sa fiu molesita si adormita toata ziua), atuuuuunci o sa ma moscai si-o sa ma invart ca o gaina’n sandale, in juru’ galetii si-o sa iasa varza! Sa zicem c-am reusit… o sa fie pe dracu’ ziua preferata… de fapt dupa-amiaza vin si strang prin casa, spal vase, sterg un praf, deschid calculatoru’, m-apuc sa lucrez, lucrez putin, ascult muzica, mai vin la calculator, mai lucrez, vine frati-miu, ii pun de mancare, vine mama, imi strang hartoagele, mai vorbesc cu ea, mai trag un ochi peste foi, cert e ca nu ajung niciodata sa tin minte ce-am pt a doua zi si toate sunt facute pe ultima suta de metri. Nu eram asa inainte, clar! Nici vorba de o andree haotica, iar acum nici nu ma vad altfel, decat haotica! In fine… apoi… la liceu, nu, nu a fost deloc misto, probabil am dormit in banca toata ora, apoi in pauza ca-n pauza, apoi iar in banca, asa de 7-8 ori pe randul de la perete pustiit de molima stresului; toti chiulesc, toti dorm. Macar acasa, nu in banca. La ore, fix pe mine m-au bunghit toti, logic, daca-i randu’ gol… si-n ultima banca sa stau, tot ma vad; apoi m-au fluierat muncitorii de langa Crazy si se holba unu’ obsesiv in troleu, n-a sunat telefonu’, pe mess nici ca m-a salutat careva, deci nici vorba de Greuceanu, si nimic n-a fost ok, dar am tupeul si nesimtirea sa ma mint si-a doua dimineata la fel, si sa repet istoria, si sunt la fel de fraiera sa cred si-a treia oara si tot asa, de vreo 2 ani, de cand tre’ sa ma trezesc la 6. Maine ma trezesc la 6. Si maine e 8 ianuarie. Data asta imi aminteste cum a inceput ceva si mai “de scos din sarite” decat prima zi de scoala dupa o vacanta prelungita peste necesar. Ma rog, acum pare “de scos din sarite”. Acum 2 ani parea altceva. Un fel de vacanta. Un fel de prima zi de vacanta, cand dormi, te relaxezi si visezi. He he, practic toate lucrurile care ni se par dureroase, sau enervante, ori jenante, ghimpoase la un moment dat, sunt un fel de vacante prelungite peste cat repaus ai fi avut nevoie, de fapt :)

verighetele trendy vin din Bucuresti

ma enervez cand vine vorba de visul ultimei zile din an.
anul trecut tam-nesam l-am visat pe iubitul meu din liceu, in vreme ce nu mai vorbiseram de vreo, hmmm 6 luni. si in visul de-anul trecut facea dragoste ca porcu' in camera vara-mii pe care, haha, nici n-o cunoaste, cu cea mai buna prietena a mea din generala, Claudia, pe care logic, n-o cunoaste! si nici ea pe el.
anul asta, adica aseara, l-am visat tot pe el! dar eu nu m-am mai gandit la el de-o tona de timp, deci sa nu-mi mai spuna nimeni ca e subconstientul, inconstientul, nu e nici un inconstient, e doar un vis inconstient poate. aflasem din ziar de el, un ziar asa care arata ca alea interbelice, pe prima pagina era o poza mare cu el intru-un pat din spital, dar parca in poza avea par in cap, acolo unde in mod normal are un inceput de chelie, si parca era internat la camera 189, adica 1189, pentru ca prima cifra reprezinta etajul spitalului si nu se mai pune. iar el era la etajul 1 in spital. dimineata mama mi-a zis ca etajul unu' in spital, adica primul etaj din spital unde se interneaza oameni, e ala cu bolile interne: stomac, ficat, etc. am ajuns la concluzia ca si sufletu' iti da simptome naspa tot la interne, ca n-am vazut pe nimeni, niciodata sa ma intrebe: "bai, ce'i cu petele alea pe fatza", sau: "bai, umflatura aia in piept", sau "taietura aia la cap", si eu sa-i spun: "ah, pai m-a parasit ala, sau "ah, m-am certat cu iubitul meu", ori "am racit la suflet", "am o pneumonie sufleteasca", "iau antibiotice pentru raceala sufleteasca". dar de cancer sufletesc a auzit cineva?! nu! deci toata treaba sufleteasca pe-acolo se invarte, pe la interne. apoi, parca ma gandeam daca se supara, sau o sa faca misto de mine ca ma duc la el, la spital, pentru ca noi, din nou, in realitate n-am mai vorbit de o groaza de zile, saptamani, ce vorbesc aici: de cateva luni, de fapt! si, deci, pana la urma aveam de gand sa ma prefac daca ar fi facut misto de mine, si sa vorbesc cu un alt bolnav de-acolo, ca si cum as fi mers la altcineva in vizita.
erau cinci pacienti in camera aia. si culmea parca ajunsese acolo, pentru ca taica-su' ii aruncase cu o bucata de gheata de la frigider in fata, iar el ferindu-se a cazut prin casa peste canapele, mobila, paturi, baruri etc si acum era plin de vanatai si avea fata fainoasa. tin minte o vanataie mare la ochiul stang. si parca nici nu mai avea gene. oricum era foarte slab, fata de cat de gras il vazusem ultima data, in realitate. si parca se bucura asa, cu o portie babana de orgoliu totusi, ca trecusem pe-acolo, si erau mai multi prieteni de-ai lui, necunoscuti mie, dar stiam in vis ca sunt prietenii lui, undeva in spatele meu. si mi-a zis ca are un cadou pentru mine "ca tot a fost craciunu' ", dar el nu e asa de obicei, amabil, cu cadouri in buzunare, atentii si alte bunavointe de-astea. si eu l-am intrebat: "da?? ah, ce dragut, da' ce e?". iar el oarecum mirat ca nu stiu despre ce e vorba: "cum ce? o verigheta, normal". moment in care m-a traznit parca spitalu'n doua, ca nu m-asteptam la asta si nu intelegeam deee ceeeee tocmai o verigheta?! de ce tocmai el pentru mine o verigheta. si in vis parca aveam senzatia ca e ceva obisnuit sa se daruiasca verighete, ca orice alte cadouri: parfumuri, bluze, globulete, mos craciuni etc. in fine... pana la urma scoate o verigheta patratoasa, adica... nu rotunda, ci asa cum sunt unele verighete mai "patrate", si coltul drept era din aur, restu' argint, sau aur alb, eu nu ma pricep la bijuterii etc. si parca pe coltul stang avea trei pietricele de-astea, diamant, semipretioase aceeasi chestie: nu ma pricep, dar asa aratau a fi. si parca in mana lui arata foarte mica si ma gandeam: "mama, ce ma fac eu acum ca n-o sa-mi intre pe niciun deget si o sa fie penibil si pentru el, si pentru mine c-oi fi mai grasa, si sa vezi acum! da' lasa ca o pun la lantisor, o fac cercel, vad io". dar cu cat o apropia mai mult de mine, cu atat se marea, se marea, pana cand atunci cand am pus-o in palma era foarte... hmm... mare! da, era ditamai patratul din... plastic! aceleasi culori de argint, aur si pietricelele dar... arata a breloc! chiar a breloc, dar celorlalti li se parea verigheta normala, adica n-aveau nimic de obiectat, era chiar f ok. mie-mi venea sa rad, dar nu puteam sa-l jignesc si sa scot cheile ca s-o infing acolo, asa ca am pus-o pe deget si in afara ca imi strangea degetul, era si incomoda, pentru ca-mi stateau degetele cracanate si primul lucru pe care am incercat sa-l fac a fost sa scriu. si nu puteam sa scriu! asa ca nu mi-a mai pasat daca se supara sau nu, am scos verigheta si am facut pe proasta, zicandu-i: "bai, ce tare frate, buna gluma! eu n-am mai vazut brelocuri in forma de verighete, hahaha! mersi frumos, e misto! chiar mi se uzase brelocu' ala cu liceu' nostru pe el. e trendy? astea se poarta prin bucuresti, nu?" el era nedumerit rau de tot, dadea din cap ca "nu, nu-ntelegi? ce breloc? aia e o verigheta, ma!", iar eu facandu-ma ca nu observ nedumerirea lui, imi iau haina si ma grabesc sa plec spunandu-i: "he he, stai ma calm, e normal ca astea, chestiile trendy si lucrurile care <>, sau cum zic astea <>, sa vina din Bucuresti. he he, pana si verighetele-breloc! hai te-am pupat, o sa mai vin sa te vad!"
stiu ca nu mai aveam de gand sa mai trec niciodata la el, la spital, nu pentru ca ma suparasem, no way! doar ma simteam prost. nu vroiam sa port verigheta aia pentru ca daca urma sa o port, trebuia sa o port intotdeauna, parca asa imi urlau in cap principiile mele, dar daca o purtam nu mai puteam sub nicio forma sa scriu! si asta ma speriase foarte rau, si la el in vizita fara verigheta, in vis, era imposibil sa mai merg. apoi am pus-o ca breloc, amintire, si nu mai stiu, m-a trezit mama, parca... .

007. revelion 007

pe 31, am plecat pe la 4 si ceva de-acasa si m-am dus la sonia s-o ajut sa mute casa pe balcon. am scos tot ce se putea scotea: brad, mobila, mese, scaune, ghivece, covoare etc, doar-doar sa-avem loc de dansat. pana cand am plecat de-acasa n-am facut decat sa am remuscari fata de mama care ramanea din nou singura de revelion si sa ma uit la ea cum pregatea masa pentru noaptea aia. de fapt tot pentru mine si frati-miu, pentru a doua zi, pentru ca eu stiu ca ea nu mai poate manca dupa o anumita ora. mi-e mila de ea. eu in locul ei as fi innebunit de durere, tristete, as suferi la propriu, as urla dupa fii-mea: "ia-maaaa si pe mine, te rooog", "stai cu mine revelionul asta, nu fiiiii, ramai si cu mine! da' io ce fac, ma? singura?!". probabil tocmai ca sa nu se intample asta, o sa-mi pastrez prietenii aproape si-o sa am grija sa fiu mereu inconjurata de oameni.
apoi am ajuns la sonia, care sta la unul dintre capetele liniei 42, am terminat treaba, am facut senvisurile, salatele, am scos bautura, ea s-a imbracat, eu am plecat la niste prieteni, tocmai in celalalt capat 42. aici am dat numai de oameni ciudati. nu, nu neaparat ciudati cat linistiti. mi-am dat seama ca dupa o varsta, de exemplu 24-25, nu mai ai tupeu sa intri cu lumea in vorba, nu te mai tine sa faci cunostiinta cu te-miri-cine, sa intrebi despre el, sa conversezi pur si simplu cu necunoscutii, s-o iei de la zero. toti cascau niste ochi maaari si zambeaaau mirati cand ii intrebam cine-stie-ce, si-asa mai departe. ma vedeam nevoita sa le descos buzele. asta e. am plecat cu gandul sa revin dupa 2-3 dimineata cand stiam ca dincolo avea sa se termine. totusi ma simteam bine aici, cu oamenii linistiti. eu vorbeam, ei ma ascultau. mie mi-era sete, ei aveau canistre de energie puse la rece, nici ei intre ei nu se cunoasteau, nici eu cu ei, doar cu gazdele, si cineva ar fi trebuit sa fie puntea. m-au intrebat daca ma intorc, le-am zis ca da, au zis ca m-asteapta, dar mi-a fost lene. oricum nu as mai fi fost in stare.
am luat-o pe jos ca sa caut paine. sonia imi spusese ca au uitat sa cumpere si ca tre' sa gasesc neaparat, altfel o sa le vina rau de la cascaval. in tot portul nu era farama de paine, nici macar prin centru. undeva langa liceu, o alimentara dosnica:

buna seara, mai aveti paine?

da
da?!
da
5, va rog. si... e deschis non-stop?
da.
adica... ?
da
multumesc frumos, la multi ani!
da... la multi ani!

apoi m-am adunat si eu pana la ada acasa, prietena noastra care nu putea sa fie langa noi, acolo ne stranseseram toti sa o salutam. pe la 10 si ceva ne-am carat in statie. nu mai venea autobuzu'. practic, in ultima zi din an am batut tot orasu', ca atunci cand se plimba mortul peste tot pe unde-a trait, umblat etc. hehehe.

ba da, vine! uite, ala ce e?
chioara naibii, aia e o duba!
hai s-o oprim!
esti nebuna, e duba politiei!
pai si ce, ei nu muncesc in folosul comunitatii? noi suntem comunitatea si vrem sa ajungem acasa intregi si repede.
da... si vrei tu sa opreasca in fata scarii mele duba politiei si noi, imbracate asa, sa ne dam jos din ea?!
cum imbracate asa?
asa... aoleu, adica nu normal!
a?!
te imbraci asa la scoala, acasa, cand te duci sa iei paine?
am luat paine asa!
din intamplare!
ia, gata, hai la taxi, ca prindem revelionu' aici si n-am chef...

intr-adevar strazile erau pustii. treceau doar niste dube. puteam sa facem revelionul acolo, da' ei nu, n-au vrut sa prinda 12 noaptea pe strazi, cu toate ca ar fi fost mai amuzant, ar fi fost altfel, in fine, am luat doua taxiuri si-am ajuns pe Cismelei, i-am cautat Irinei tigari si gata, 149 interfon, doua senvisuri, o bere si brusc am auzit cum numarau la televizor.

ceeee?! s-a facut 12, maaa?!?!
bai, unde-i sampania??
sampaniaaaa, maaa!!
andreea, tu ai umblat cu ea!
eeeeeeu?
bai, unde-i?!
nu se poate fara sampanie!
hai, ma, ca merge!
bai, ai baut-o? varzo!
eeee cacat, n-aveam bere?
gata, desfacator de-ala avem?
o-oouuu!
hai, hai repede, cutitu', ceva!
da paharele!
gata?
da!
ia, are fiecare?
da, gata!
3, 2, 1...
aaaAaAaAAaAaAa
LA ANU' LA FACULTATE, BAAAA!
tre' sa dai 200 mii, proasto, am zis ca cine mai pomeneste de admitere sau facultate, sau bac, baga 200 mii! hahahahaha!
proasta esti tu, baaai, ca azi nu se pune!
gata, ciocnim pentru arhitectura, snspa de 3 ori, regie, litere siiiiiii jurnaliiism
iuhuuuuuhihihihihiihi
400 mii, varzooo!! hahahahhaa!
pleaca, maaaa, hai hai! hahahaha
hai la artificii, uite artificii! oaaau!
iti dai seama cati bani au aia, ca bubuie de vreo 5 minute!
ete nah, smenuri.
baaai, e 2007! la anu' pe vremea asta o sa ne sunam in bucuresti!
haaa, si tu 200 mii!
lasa, ma, ca i-am suflat io asta
atunci 600 tu, vito! hahaha!
unde-i berea?
mai e sampanie? da, uite-o acolo.
las-o acolo!
da sa ne pupam, hai stef, irina, roxu, sonia, toate! traditia noastra!
si cu baietii?
nu, cu pisi al meu nimeni, ca va sparg!
dragos cu oana au venit?
nu inca
mircea vine?
da
cand?
nu stiu.
pai gata, astea suntem!
oookeeey!
eu am herpes...
lasa, roxu, vino-aici!
ihhiihhiihihii, ce retarde sunteeem!
daaa, si mai avem 5 luni si gata, omeeegeee!
800, bai, fato astea chiar se pun, tu bagi aici alocatia pana la bac!
si tu 200, haaa!
nu, se-anuleaza la tine 200!
mdeeaaa. hahahahaa!
hahahahahahahaahahahaha
hahaha
hehehehe
hihihiiiiiii
ihihihihhuuuu

de-aici se cam rupe filmu'. mi-amintesc:
de stef cautandu-ma
tatal nostru de trei ori pe balcon
stef recitand o poezie pe podea langa mine
carat pana-n pat

buf! pac
JAAAAP!
bai, nici eu nu puteam s-o plesnesc mai rau
heeeey
hai cu irina!
hai cu irina

un paaat moale, irina canta, stef filmeaza

oana intra, oana rade

ce faceti maaa, la multi aaani!
ai venit!! hiiii!
ce face asta, ma, doarme?!
deja? hahaha!
da, bai, cre' ca-i e rau!
cui i-e raaaaau?
lu' asta mica...
sonia??
nu...
irina?
nu...
aaa, cum ma?
du-o undeva, la baie
merg io cu ea
cum o ridicam?!
se ridica ea

se ridica ea, merge cu irina, iese alt om si-alearga direct la dans.

ce maaa, ai inviat? hahaha, ce bine!
baaaai, lasa aia!
bai, nu mai bea!
ceeeeeeeeeee?! iar bea?
las-o, ma, acum stie ce sa faca
tzac-pac, garl garllll, tzac pac, tot asa...
he he
iar pe balcon
sa mori tu ca estiiii tuuuu asta care viiiii!
esti beata, a?
eeeeu?
clar! haha, hai ca urc!
baaaa, urca mirceeeaaaa! baaa, urca mircea!
hahahaha, si ce vrei sa facem? sa urce!
baaaaa, urca mirceaaa!
ce faci baaaai, omule! jap jap!
bai, nu ma mai plesni, ma! moaaa
jap jap jap!
anaaaaa, shaicooo te bat!
ha ha! gata... jap!

oarecum in fire, cu o durere groaznica de cap, undeva in jur de 3:

bai, te-a sunat alex, nu i-am raspuns... uite, mobilu'
cacat, nu mai am baterie! cine??
alex, ma...
moaaaa, si ce vroia?
nu i-am raspuns, n-auzi?!
aaa, nu i-ai raspuns...
ocupat, ocupat, ocupat
alo, ce faci, ma?
la multi ani, andreea!
da, da, muuulti ani, iesi, unde esti?
acasa...
pai, si-aia?
nu mai am treaba cu ei, m-am carat de-acolo.
ceee, de ce?
am plesnit-o pe una, haha
cica si eu, da' nu m-au dat afara...
ne vedem in zece minute la cap de linie, stii unde e, nu?
bai, m-am speriat credeam ca nu mai apari si credeam ca am visat ca vorbeam cu tine,
ca atipisem putin si nu ma simteam ok, auzeam in reluare si-aveam halucinatii.
ai baut?
nu
eeee, nu!
nu, ma, esti tampit?
okey
hai sa mergem undeva!
nu mai urla n-auzi!
urlu: aAaaAaAaaAAaAaaaa
aoleu, ce tampit esti, taci odata!
hai sa mergem undeva, sau ma intorc acasa
unde dracu` sa mergi la ora asta?
la o cafea
nu e nicaieri deschis!!
stii tu!
stiu!
$%$#@
hai la restaurantu' ala...
pare inchiriat de altii.
nu e inchiriat de nimeni, andreea!
bine... gata, mergem, da' taci!
ma controlez.
misca!
urca, mai repede...
bai, asta e inchirat pentru revelion!
si ce, inchiriem si noi!
aaalex!
buna seara, cautati pe cineva?
la multi ani!
la multi ani! deci cu ce va putem ajuta?
haaa, pai stiti am vrea o masa...
da, vrem o masa si doua cafele!
ati inchiriat, sau aveti pe cineva aici?
nu, dom'le, vrem o masa si doua cafele
stiti, nu prea se poate..
un birou, o camera?
ha ha, doar sa va ofer biroul meu.
okey, pe unde?
alex, nu se poate!
da, domnule, nu prea se poate, glumeam.
dumneavoastra glumiti cu mine?!
alex, gata... multumim frumos, ne cerem scuze...
trop, trop
ce nu m-ai lasat, ma, mi-e frig aici! ne dadea birou'!
baaai, zicea la misto, aoleeeu!

lungi si ciudate discutii, dupa care:

din statia de taxiuri, aia de-acolo? moaaa, uite cat e lunaaa!
ce frumoasa e!
mhm
nu de-acolo, chiar de-aici
o fi liber?
este
pa, pa
pa, alex
149 interfon
baaaaaai, unde ai foooooost?
v-am zis, ma, unde plec!
doamne, ce tampita esti, cate griji ne-am facuuuut!
de ce?!
oare de ce?! inconstiento, e 4:30 dimineata puteai sa fii violata, jefuita, omorata!!!
hahaha, cine ma, eu?!
da, tu! vita incaltata!
hahahaha, da sa va pup, chiar v-ati facut griji pentru mine? ce dragut!
dispari! animalo!
hahahahha
gata, v-ati calmat?
....
oricum va uitati prea mult la tv, hihiihihi,
n-aveam sa patesc nimic, io stiu sa dau cu pumnu'!
tot tu comentezi?! taci!!!
dans dans daaaaans
stef... stef pleaca, cine o conduce pe stef?
o duc eu!
nu tu, ma, un baiat!
o duc eu, maaa! ce-are!?
bai, sa fie si un baiat, totusi...
noi!
okey, gata
uite, taxiu' ala e liber!
da' mai vin inca 2 in directia aia... daca il ocupa ei?
fugi!
da sa va pup!
fuuuugi!
gata, fug!
paaa steeef, somn usor, ne-auzim maineeee
papa, multumesc frumos c-ati venit, paaa
149
gata, noi am mai ramas, hehehe

pauza in minte, dupa care o barfa prelungita in bucatarie, oana, sonia si irina.
si eu.
dragos, mircea si teo au adormit.
am ajuns la concluzia ca ele nu or sa se marite cu ei, pentru ca pur si simplu dupa un an, doi ani, trei ani, fiecare cu cat are, si-au dat seama ca nu mai merge si gata. iar eu n-o sa ma marit cu nimeni, pana la urma. apoi, evident au sarit fiecare langa ei in pat si au inceput sa-i pupe si sa se giugiuleasca.

da' de ce nu le ziceti, ma, ca c'est fini?
pai am incercat...
si eu
si eu
pai, si??
tu nu intelegi, n-ai avut o relatie lunga, sa vezi ca nu merge... cand se intoarce cu ochii aia la tine si...
cacat, sunt niste catelusi toti trei! mie nu-mi place sa am un catelus langa mine
nici mie
nici mie!
nu merge si punct!
pai da' cand zici stop, ramane stop!
n-avem coaie
da, asa e, n-avem coaie!
exact, n-avem coaie!
pai, oricum n-aveti coaie!
hai ma, andreea... o sa vezi si tu cum e! nu merge dupa atata timp sa te desparti de el si gata. ramai asa, doar cu obisnuita.
verzeeeeelor!
tu esti varza, ca nu stii cum e!
da, nu stiu cum e, dar ma stiu pe mine si stiu ca daca nu merge, nu merge si as spune lucrul asta din prima secunda in care simt ca nu mai merge si nu-mi trebuie coaie pentru o chestie ca asta, nu-mi trebuie nimic, pur si simplu asa e normal. nu mai merge, atunci nu mai merge. zici si termini. si unde scuipi nu mai lingi si gata!
bine ca esti tu desteapta...
nu e vorba de asta, nu te enerva acum
eeeeh...
bai, s-a trezit mircea, shhht!
bai, io ma car!
irino, stai ca vin si eu cu tine... sunt rupta, ma si ma doare un caaap, de crap!
bai, si pe mine ma doare capu' de mor, da' nu stiu daca de la curent, sau bautura?
si pe mine.
si pe mine!
ce curent, ma?
si curatenia? oooffff!
raman eu, ma, stai calma!
da' noi nu puteam sa caram toata casa inapoi de pe balcon.
suntem doua, ea cum a putut singura?
nu putem, oana, iti zic!
okey, ramane si dragos oricum.
asa, bun!
sigur va descurcaaati?
daaa
okey, v-am pupat
bai, sa ai grija de ea!
o iau pe jos! am chef, e misto afara, nu-i frig!
cum pe jos, ma, sunt o groaza de golani!
baaai...
taci, ma, ca n-o las de capu' ei!
asa, irina. paaa, sper sa v-ati distrat
bai, drum bun in seara asta!
multumim, ah abia astept!
vezi ca ai sa ne dai 600!
ce ma?! de ce?
pai, ai vorbit de... stii tu
?!
ai vorbit de aiaaaa...
de aia?
aoleu, de ce vine vara asta!
...? aaa, caah! da, da, vii dau daca intru
fa-cul-ta-te!
ad-mi-te-re
e-xa-men
hahahaha, acum scoti milioane, ce cute esti!
daaa...
trop, trop
paaa
papapa
va pupa, mamaaa! hihihi
hehehe
bai, anu' asta e doar pentru invatat si munca, gata, am zis!
da, fatah, s-o crezi tu! cand te-o apuca...
bai, irina, am zis! sunt intr-alt an, nu-mi mai pasa de nimeni, am admiterea!
bravo tie! eu...
gata, si tu! totu' o sa fie bine, ai sa vezi! totul!
te iei dupa ala!
nu ma iau dupa nimeni, eu ziceam asta si credeam inainte sa-l cunosc pe el!
mhm
pai da, mhm!
la delfinariu, va rog, apoi catre institut
care dintre ele?
ala de pe linia de tramvai
bun
gata, te-am pupat, mersi frumos!
bine, fatah, si eu! ne-auzim!
te sun!

mi-a deschis frati-miu si bineinteles primul lucru pe care l-am facut in 2007, la mine-n casa, a fost sa ma cert cu el. semne bune anu' are, mama-mama, cat de tare! desigur si mobilul ma uraste, subnutritu' naibii, mort de 2 zile, si-are sa invie de-abia cand imi amintesc eu pe unde-am aruncat incarcatorul. n-am apucat sa raspund la nici un mesaj personal, ori mass-mesaj, chiar daca ma enerveaza chestiile de genul asta. asa ca toti or sa se uite urat la mine ca n-am raspuns in niciun fel. japita ce sunt! apoi m-am bagat in pat langa mama, dupa ce mi-am promis ca primul lucru pe care o sa-l fac atunci cand ma trezesc e sa mananc niste placinta!
am dormit pe la 8 cu impresia ca afara tocmai a venit primavara.
m-am trezit pe la 2 am mancat toti trei, slava domnului in linisteeee, apoi am adormit la loc, m-a trezit mama in tipete la noua seara, sa ma trezesc odata de tampita ce sunt, ca diseara n-o sa mai pot dormi, am mancat o placinta, doua placinte, acum am ameteli si scriu asta ca sa nu uit pana maine ce-si-cum s-a intamplat cu banditu' de 007. revelion 007. scriu despre cum scriu de revelion, si nu-nteleg ce-i cu unghiile astea rosii la mine. cand si cine le-a vopsit in halu' asta?! mama crede ca fac pe proasta.
si ca-asa o sa fie tot anu'...