Cu ocazia presupuselor sarbatori de Craciun,

Iti scriu cu ochii aproape-nchisi. In spate am cel mai mare brad pe care l-am vazut vreodata. Nici cand eram mica nu mi se parea atat de mare bradul intepenit de-ai mei in mijlocul casei. Acum zici ca-i un breloc aruncat pe barul cu bauturi. N-are nici un metru si e tare trendy. Mama a asortat globurile cu sticlele de lichior si whisky, inca nu si-a pierdut gustul pentru armonie. Ha!
M-am apucat sa-ti scriu ca sa nu pierd orele pana-n zori degeaba si in situatia in care ma aflu zi tu de nu lipseste exact o scrisoare: de-abia daca pot sa mai misc un deget pe masa la care stau, e plina de ciocolata de ‘nshpe mii de feluri, de tigari multe, de sucuri si alte bunatati. Sunt intr-un balcon imens si daca sterg aburii de pe geam nu ma-mpiedica nimic sa vad marea.
Traiesc un craciun trendy, Iisus s-a nascut anu’ asta in Carrefour si Metro, doar la mine-acasa in aceeasi iesle, ma rog am improvizat un termopan din vata si niste grajduri din bca-ul ramas de cand desenam asflatu’. Atat pentru el anul asta. Nici cu mine n-a fost mosu’ prea darnic. Mi-a adus doar intrebari. Daaaa, o lista intreaga de intrebari si abureli pentru fata mosului care n-a fost prea cuminte si de-aia primeste asta, ce dragut, nu-i asa? Intodeauna l-am iubit pe Mos Craciun. Dar stai ca eu m-am cam pierdut, acum nici nu mai stiu caruia dintre iubitii mei ii scriu, cert e ca scrisoarea asta o sa ajunga la tine, baiete, tu ala pe care l-am iubit atat de mult, c-acum ma napadesc toate cate amintiri am avut in Tulcea, la orele de jurnalism, in phoenix, in garsoniera ta cu pisici, pe plaja cand ploua si ca un bosorog ma implorai sa ne caram mai bine la o bere, in d’art unde m-am indragosit de tine, pe trotuar cand mi-ai rastit un fa, ce-i cu toata panarama asta, de-am sarit peste doua strazi pan’acasa si tot asa or s-ajunga vorbele mele la tine. Am zis ca nu voi dormi asta seara tocmai ca sa-ti scriu, sa scriu in liniste cu bradu’n spate, cu marea-n stanga, dar uite ca ma napadeste cat colo puiuloiu’ de somn. Da’ stii de ce? Eu nu-s la mine acum, sunt la var-mea, tipa blonda care se ia religios prin mai, si pe care o aud cum face dragoste cu sotu’ ei civil. Si e asa misto la ea si mi-a pregatit saraca o camera, rosie toata, cu un pat imeeens si-asa imi doresc sa-l incerc. Cat sa ma batai in el de cateva ori, sa ma-ntorc de pe-o parte pe alta si cam atat, da’ stiu sigur c-am sa adorm si mi-e teama ca vorbele mele iar n-au s-ajunga la tine. Haha, anu’ nou cu sanatate!


Cu doruri multe, ambalate,
doar stii cine sunt.

dialog de dupa

12

eu cred ca sintem doua dobitoace fara scapare
nu nu
eu cred ca ne trebuie
un barbat
acum!
doi
da,
doi in doi sigur
sa ne facem muci reciproc de indragosteala unu` dupa altu`
si sa ramanem asa
pana ni se acreste de relatii si vrem din nou sa fim free... friii, cum s-o scrie... friiige
cred ca asta e tesatura mea
da, si eu ma gandeam la fel
3 ani
dupa-aia ne plictisim
eu nu ma vad casatorita
la ce vremuri traim...
nu ma vad langa un barbat prea multa vreme
baaaai
io nu raman cu nici unu’
nici unul, intelegi? niiiici unuuuuuuuul
asta zic si eu
o sa fim... doo coarde
cu inima de aur
nu coarde ma
artiste
actrite
doctorite
matrite mai bine zis
vardiste nu vrei?
ba vreau
pompiste
robiste
fustite
si pe-urma facem talpite, hehe
bai, gata
mi-aduc aminte de jocu’ de-a cuvintele cu m.
tot cu la ala ma?
numai gata, da’
una la amandoua?
ce?
inima de aur
hai ma! auru ma-sii
exaaaaact
adica pe noi o sa ne plateasca lumea
intr`un fel sau altu
sa fim cu ea
cu lumea
da o sa ne plateasca cu placeri de moment
nu nu
o sa ne plateasca cu inimi rupte
si fasii si cioburi din ea
din lume
bai logoree, mai stai?
optimista dreqului
da
tu?
nu, ma duc sa trag pe dreapta
nu mi-e bine
imi vine sa plang
vreau cu s.
hooo, trrrrr! ziceai de mine...
da... noapte buna, fah
nu-mi mai zice asaaaa, o sa tampesc
mi-amintesc o groaza cu 'fah'
viseaza acum cat mai poti
dupa-aia...
dup-aia ce?

has signed out.

L-am cunoscut pe Vladimir, undeva la sfarsitul clasei a VIII-a, du pace in prealabil il cunoscusem pe Vlad, de care ma si inamorasem, dar care, dupa cum e si normal, era indragostit de alta colega de-a mea, Ornella. Si Vladimir, culmea, in toti anii astia de la Cata pan’ la el era persoana care cumparase apartamentul bunicii lu’ Cata, si-atunci am inteles de ce nu-l mai vazusem pe Cata niciodata prin cartier. Vladimir era destul de timid si-ascundea chestia asta intr-un fel de en-garde, mereu ma tachina si nu-i convenea nimic din ce-i spuneam. Si ma obisnuisem deja cu ideea ca Vladimir nu ma iubeste, si-atunci m-a invitat la el acasa. Era clasa a VII-a, eu terminasem generala si asteptam rezultatele admiterii la liceu. Asa intr-o dimineata a sunat mama la Vladimir acasa, unde noi tocmai facusem curatenie, ca doi copii care altceva n-au ce face intr-o casa si ne tolaniseram la televizor. Si-atunci am aflat foarte bucuroasa ca sunt la Mircea, la mate-info. Nu stiu de ce dar nu prea am iesit o perioada din casa, si oricum stiam ca ma place, deja nu mai era fun, nu stiu ce nu mai era dar nu-I mai raspundeam la telefoane, si el de nervi arunca cu oua in frati-miu. Totul era amuzant pana cand mama a sunat la mama lui acasa si i-a povestit toate nazbatiile lui Vladimir, mama lui l-a pedepsit, si de-atunci n-am mai vorbit cu el, pana cand… dar ajungem si in zilele noastre.

A trecut repede, a venit vara, m-am luat cu altele, am intrat in clasa a 8-a, n-am facut decat sa invat si… undeva pe la sfarsitul clasei aveam primul pretendent de buna voie si nesilit de nimeni, cum de la Sebastian incoace nu mai avusesem altu’: Iani. Un baiat destul de dragut el, dar care, dupa ce m-am convins ca ma place mi-a spulberat tot interesu’. Avea un frate geaman, Nicu si Nicu ma placea, dar mi-a explicat ca il iubeste mult pe Iani, iar Iani ma iubeste mult pe mine, si nu poate sa ii faca asta. Iar eu i-am zis lu’ Iani ca dupa ce termin cu examenul de capacitate o sa fiu cu el, si-o sa fie foarte misto si… am intrat acolo unde am vrut si m-am dat disparuta, pentru ca intre timp… he he.

L-am cunoscut pe Vladimir, undeva la sfarsitul clasei a VIII-a, du pace in prealabil il cunoscusem pe Vlad, de care ma si inamorasem, dar care, dupa cum e si normal, era indragostit de alta colega de-a mea, Ornella. Si Vladimir, culmea, in toti anii astia de la Cata pan’ la el era persoana care cumparase apartamentul bunicii lu’ Cata, si-atunci am inteles de ce nu-l mai vazusem pe Cata niciodata prin cartier. Vladimir era destul de timid si-ascundea chestia asta intr-un fel de en-garde, mereu ma tachina si nu-i convenea nimic din ce-i spuneam. Si ma obisnuisem deja cu ideea ca Vladimir nu ma iubeste, si-atunci m-a invitat la el acasa. Era clasa a VII-a, eu terminasem generala si asteptam rezultatele admiterii la liceu. Asa intr-o dimineata a sunat mama la Vladimir acasa, unde noi tocmai facusem curatenie, ca doi copii care altceva n-au ce face intr-o casa si ne tolaniseram la televizor. Si-atunci am aflat foarte bucuroasa ca sunt la Mircea, la mate-info. Nu stiu de ce dar nu prea am iesit o perioada din casa, si oricum stiam ca ma place, deja nu mai era fun, nu stiu ce nu mai era dar nu-I mai raspundeam la telefoane, si el de nervi arunca cu oua in frati-miu. Totul era amuzant pana cand mama a sunat la mama lui acasa si i-a povestit toate nazbatiile lui Vladimir, mama lui l-a pedepsita, si de-atunci n-am mai vorbit cu el, pana cand… dar ajungem si in zilele noastre.

Intre timp am fost la discoteca pentru prima oara, mai retin doar ca era primavara, aprilie sau mai, in orice caz eram cu verisoara mea Ioana si cu toti prietenii ei mai mari decat mine cu vreo 4 ani, si-atunci, pentru prima oara baietii ma placeau, veneau prin preajma mea, ma chemau la dans si imi vorbeau frumos, care mai de care mai cuceritor. Unu’ dintre ei a venit la mine si m-a pupat. Si vai cati fluturi aveam prin stomac atunci, mai ales ca era baiatu’ pe care pusesem ochii inca de la intrare in discoteca: ah, ce misto ar fi sa-i placa lu’ asta de mine!
Parca-l chema Mihai, sau Alex, nici nu mai stiu. Era inalt, brunet cu ochii negri si paru’ facut tepi in toate partile si era imbracat in negru. Oau! Oau! Iar eu eram ciutanca de 14 ani truli-luli.

Dar pe Radu tot nu l-am uitat pana cand, intr-a VII-a, undeva pe la mijloc, l-am cunoscut pe Sabin, un brunet mai mare decat mine cu un an, cu ochii atat de negri, incat… inalt, subtirel, rarait si cu un zambet de nu-ti venea sa crezi. Nu stiu ce nu-ti venea sa crezi, dar in fine. Sabin m-a dus cu vorba foarte mult timp. El cu Diana (care intre timp il lasase pe Radu si se cuplase cu alt Radu, de la Sabin din clasa) faceau misto de mine, mi-am dat seama de-asta dupa mult timp, undeva prin primavara. Of, atunci am fost foarte trista. De fapt, nu-ntelegeam de ce Sabin ma evita, de ce Sabin nu raspunde niciodata la telefon, ce se intampla cu Sabin de la scoala se poarta frumos si-apoi nu vine la intalniri? Sabin a fost primea mea obsesie! Pe Sabin nu l-am iubit nici o zi. M-a obsedat.

Asa l-am cunoscut pe Radu, avea ochii albastri, era blond si avea parul mai lung. Eram clasa a IV-a cand aveam aceeasi inaltime, apoi brusc eu am inceput sa cresc, nu stiam ce se intampla, Radu ramanea mic, lu’ Radu nu-i placea deloc de mine, odata am pus un pariu, nu mai stiu exact pe ce, dar stiu ca am facut pariu’ ala doar pentru ca imi placea de el, si-mi zambea asa diabolicosupermisto si imi zicea ca daca-l pierd urma sa ma tunda, si stiu sigur ca l-am pierdut si m-a alergat in jurul centralei aleia de la noi din cartier, cu o foarfeca, pana-am ajuns in scara la mine. Pe Radu l-am invitat la ziua mea in clasa a VII-a, atunci cand s-a indragostit de o colega de clasa, Diana. Diana acum arata foarte urat, e buhaita, cu cearcane si fundu’ lasat, dar atunci toti baietii se uitau la ea si niciunul la mine, mereu eram trista si credeam ca pe mine n-o sa ma placa niciun baiat niciodata si traiam mari traume, mari suferinte. Si acolo, la ziua mea s-a pupat prima oara cu Diana, de fata cu mine, imediat dupa ce mama a strans farfuriile cu ramasite de tort. Tortu’ ala n-a fost cine stie ce. Dupa aia am iesit sa-i conduc pana la scara, iar Diana care era mai parsiva s-a prins ca as vrea sa ma pupe Radu si i-a zis: hai, ma, pupa si tu fata, e ziua ei! Si m-a pupat Radu fugitive, eu eram foarte fericita, ma gandeam ca Radu ma iubeste, da’ a doua zi o pupa pe Diana de mama focului la mine-n banca. Diana era colega mea de banca. Radu era foarte frumos. L-am iubit 3 ani de zile si-am simtit ca totul s-a sfarsit atunci cand mi-am dat seama ca nu are cum sa ma iubeasca vreodata. Doamne!

În clasa a II-a m-am îndrăgostit nebuneşte de Cătălin, un băiat blond cu ochii negri care venea la bunica lui mai mereu, iar bunica lui stătea la o scară de mine. Cătală, cum îi spuneau prietenii lui de-atunci, mai avea un prieten, Laur care era îndrăgostit de mine, eu de Cătă, Cătă de Elena, una dintre cele mai bune prietene din copilărie. Elena era îndrăgostită de prietenul ei Cristi, un băieţel din Bucureşti, de-acolo de unde era Elena, de fapt. Şi Cristi se cam juca cu ea, că Elena era mereu tristă. Şi lu’ Cătă îi venea să-l bată pe Cristi, desigur. Am fost prietena lu’ Laur câteva minute, până când: acum mă laşi să te pup? NU! Măcar pe obraz? NU! Şi-atunci mi-am dat seama că mie nu-mi place de Laur, nu stârnea nici un fel de hormonel în mine, n-avea sex-appeal, n-avea nimic. Până la urmă lu’ Cătă i-a plăcut puţin de mine, după ce Elena i-a zis că nu-l place sub nişte covoare care atârnau pe bară unde ne dădeam huţa când nu erau covoare. Când erau, ne-ascundeam între ele şi ne spuneam secretele, sau ne dădeam veştile proaste, pentru că noi credeam că se răspândesc şi se fac mai multe, şi mai multe şi de-aia ne-ascundeam între covoare ca să rămână acolo, cu praf cu tot. Şi într-o zi Cătălin m-a luat lângă o dacie roşie şi-a scris pe prafu’ de pe capotă: vrei să fii prietena mea? Pe-atunci de-abia învăţasem să citesc, da’ era ok, ştiam dinainte ce-avea să urmeze, intuiţia mea feminină se declanşase cu mult înainte de cei 8 ani pe care-i acumulasem cu multe suferinţe. Eu i-am zis că da, şi mă hlizeam şi am început să ne plimbam în jurul blocului, iar Laur cam suspina, dar aşa-i dragostea îmi spuneam în minte şi oftam. Cătă mi-a adus prin mai, când terminam clasa a II-a, nişte lilieci mov, foarte frumoşi, lângă nişte lalele furate de la tanti Nuţi din faţă, şi era un buchet foarte frumos, primu’ pe care-l primisem vreodată. Apoi am ieşit pentru prima dată în lume, lângă Cătă, încă nu ne ţineam de mână, pentru că mă vedeau vecinii. Şi-am mers în Tăbăcărie, un parc la vreo 100 m de blocu’ nostru, mare aventură atunci, că trecusem prin gangul prin care n u a i v o i e să treci fără mine, sau taică-tu’ şi traversasem şi două zebre ca să ajung pe-o băncuţa verde, lângă rezervaţia de papagali din bancurile lu’ Sebastian. Ahaaa, ce vremuri, mă gândeam atunci… Când eram la grădiniţă! Ouuff, ce copil fraier am fost că l-am plăcut pe Sebastian, când Cătălin e subţirel, frumuşel, ştie şi mai multe bancuri, are haz şi e aşa... cum să zic, aşa frumuşel. A doua zi, la U4, scara A, Cătă mi-a pus primele condiţii: să slăbesc 15 kg până când ajung ca Elena şi să îl las să mă pupe, după aia. Am fost foare tristă, mă simţeam ca o femeie pe care soţu’ a înşelat-o şi simţeam că viaţa mea nu mai are nici un rost. Am ajuns acasă şi-am început să plâng. Cătă nu mă iubea. Atunci de ce mi-a scris chestia aia pe maşină, de ce florile, de ce plimbarea, de ce, Doamne! Pe Cătă nu o să-l uit niciodată, îl iubesc atât de muuuult!
Aşa l-am cunoscut pe Radu ...

să-mi înfund cerurile cu baloane

Azi m-am gândit prima oară la toţi iubiţii mei ca la nişte baloane cu heliu cu care o să umplu străzile Bucureştiului şi pe care o să le agăţ de câte-un colţ din lume, până când o să zburăm cu toţii. Tot ce am acum sunt câţiva pumni de baloane!

Sebastian de la grădiniţă avea ochii albaştri, părul şaten, mai lung şi era mai gras decât noi, şi stătea mereu pe două scaune. El mi-a spus primu’ banc cu un papagal într-o colivie, nu-l ştia decât pe ăsta, dar era amuzant de fiecare dată când îl spunea, şi la prima serbare eu nu vroiam să dansez decât cu el, şi doamna m-a pus cu el, în primu’ rând; eu eram prezentatoarea spectacolului, purtam o rochiţă lila cu mănuşi, iar el avea o cămaşă albă şi-o mantie neagră, era un fel de prinţ. Nu-mi puteam imagina o zi în care să nu merg până acasă cu Sebastian şi bunica lui, o zi în care să nu se aşeze lângă mine, sau să nu mă aleagă pe mine la orele de balet şi dans modern, seara îl visam pe Sebastian, dimineaţa nu ştiam cum să beau laptele mai repede şi să mă întâlnesc la colţ cu Sebastian şi cu bunica lui, dar şi cu Frida, Ghida şi mutti. Ne iubeam atât de mult! Apoi s-a terminat grădiniţa şi mama mi-a cumpărat un ghiozdan cu roşu, cu verde şi albastru şi doi ochi, era din fâş şi semăna cu un fel de maimuţoi, aveam un măr şi un pachet de biscuiţi, în fiecare dimineaţă aceiaşi.

În clasa a II-a m-am îndrăgostit nebuneşte de Cătălin... (urmează)