Un altfel de a spune "Simte-te şi mori!"

Soluţia suprapopulării, între războaiele preventive şi laboratoarele microbiologice

Cu toţii ne amintim de gripa aviară. De scandalul care s-a făcut pe marginea aşa-ziselor găini ucigaşe şi de înverşunarea cu care oficialii români au ordonat sacrificarea acestora pe motiv că ar putea transmite virusul H5N1. Ulterior, după ce isteria a trecut, oamenii care şi-au ascuns păsările în tot acest timp, le-au readus în gospodării şi au trăit, şi vor trăi sănătoşi şi de-acum încolo, fără să mai fie vorba de nici o gripă aviară.

Autorităţile din România, la braţ cu presa şi firmele producătoare de medicamente, au dat naştere unei isterii poate şi mai mari, în ce priveşte gripa porcină. Interesant este că nimeni nu îşi aminteşte acum informaţia care a apărut în presa internaţională şi conform căreia, în urmă cu doar o lună de apariţia gripei porcine (numită recent “noua gripă”), din laboratorul microbiologic militar Fort Detrick, din statul Maryland, SUA au dispărut câteva eprubete, despre conţinutul cărora nu s-a precizat nimic. Presa a preluat informaţia, a prezentat-o ca atare, însă nimeni nu a fost interesat să urmărească subiectul sau să îl dezvolte. Această idee este susţinută de oficialităţile din Indonezia (http://www.presstv.ir/detail.aspx?id=92794&sectionid=3510212) care susţin că, kalasnikovul american este unul biologic şi se numeşte simplu: gripă.

America la răscruce: laboratorul biologic vs. terorism

Sigur, se poate observa şi faptul că orice informaţie venind dinspre SUA rămâne sub lumina reflectoarelor săptămâni întregi, în timp ce, orice informaţie care se îndreaptă către SUA este de cele mai multe ori “neobservată” de criticul ochi semi-deschis al presei. Revenind la ideea conform căreia din laboratoarele americane “dispar” din când în când diverse eprubete, mai rău ca musculiţele de oţet, tot presa internaţională a mai citat faptul că laboratorul mai sus menţionat este acelaşi din care în anul 2001 a dispărut o anumită cantitate de Antrax ce a fost împărţită în mai multe plicuri având ca destinatari importanţi oameni de pe scena relaţiilor internaţionale.(http://www.thesimon.com/magazine/articles/canon_fodder/01241_philip_zack_steals_anthrax.html). Vina a fost aruncată atunci pe terorişti, iar SUA a pornit un război pe care cu siguranţă acum îl regretă, împotriva unei ţări despre care George W.Bush, îndrumându-se probabil doar după ceea ce numim “feeling”, a zis că deţine arme de distrugere în masă şi că reprezintă un adevărat pericol pentru democraţia mondială (vezi Francis Fukuyama, “America la răscruce”).

Organizaţia caritabilă Oxfam: 400 milioane de oameni vor “suferi” în următorii şase ani

“The Guardian” a citat acest mesaj ca fiind avertismentul Organizaţiei caritabile Oxfam, ce are parteneri în peste 100 de ţări şi care a alarmat agenţiile guvernamentale că sunt puse în pericolul de a nu mai face faţă următoarelor fenomene dezastruoase ce urmează schimbărilor de climat. Altfel spus, această organizaţie menţionează că numărul oamenilor afectaţi de dezastre naturale e foarte posibil să ajungă la… 400 de milioane! Dacă adunăm victimele tuturor dezastrelor naturale din ultimul deceniu (cel mai important, fără dar şi poate fiind tsunami-ul din Asia – aproape 300.000 victime) cu siguranţă de-abia dacă (!) ajungem la nici câteva milioane, în timp ce Oxfam preconizează această cifră apocaliptică până în 2015. În prezentarea anunţului, BBC (care a preluat informaţia), menţiona că dezastrele incluse în avertismentul organizaţiei sunt doar inundaţii, furtuni, incendii, alunecări de teren, sau secete. Poate va fi loc, deci, şi de un mic război, dacă nu iese cifra.

Pianka, ecologistul texan: Scăpăm de suprapopulare prin Ebola

Un laureat în Ecologie de la Universitatea din Texas, pe numele său Eric R. Pianka, a încântat publicul la o conferinţă din luna martie 2006, spunând că oamenii nu sunt mai buni decât bacteriile şi că o soluţie pentru suprapopulare ar fi virusul Ebola(http://www.newsweekly.com.au/articles/2006apr15_s.html). Înainte de a-şi începe discursul, acesta i-a avertizat pe cei prezenţi, spunându-le că probabil nu sunt pregătiţi să audă discursul pe care acesta îl pregătise. S-a înşelat însă, pentru că cei prezenţi în sală, la sfârşitul speech-ului, l-au copleşit pe acesta cu ropote de aplauze. De menţionat mai e doar faptul că Pianka a obţinut premiul pentru “Cel mai Distins Savant Texan al anului 2006”. Probabil ştie ce spune, nu? Pe de altă parte, Sir David Attenborough, naturalist şi prezentator TV în America vorbea până nu demult de o suprapopulare îngrijorătoare a Terrei şi de necesitatea reducerii numărului de locuitori ai Globului, într-un fel sau altul (http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/7996230.stm). Doar un naiv n-ar putea observa insistenţa cu care în ultimii zece ani se discută despre suprapopularea lumii, despre sfârşitul resurselor naturale sau despre accelerarea topirii gheţarilor. Un altfel de a spune: “Simte-te şi mori…”.

Ploile au venit la fix

Ploile au venit la fix pentru Băsescu, Geoană şi Antonescu

Mijlocul verii 2009, o perioadă vizibil mai capricioasă decât cele din anii trecuţi. Zile caniculare şi nopţi cu ploi torenţiale. Pe de altă parte, ploi torenţiale timp de câteva zile. Pe scurt: inundaţii, viituri, sinistraţi, oameni plângându-şi agoniseala de-o viaţă care se duce pe apa parcă aruncată din cer ca un blestem. Acest film rulează pe marile ecrane în fiecare an, fără însă ca autorităţile române să ia vreo măsură în adevăratul sens al cuvântului. Urmează sigur, acelaşi circ mediatic în care televiziunile îşi trimit reporterii în cele mai ascunse văgăune uitate de lume, în care de-abia poţi ajunge cu barca pentru a pune mâna pe exclusivităţile amare ale unor prăpădiţi care îşi vor aminti de Gigi Becali, sau vor tânji mila oamenilor politici din România.

Ulterior, ore întregi de emisie, moderatorii vor trage de urechi şi vor sări la judulara miniştrilor şi parlamentarilor pentru blestemul ce s-a abătut asupra românilor şi pentru care trebuie să ia măsuri cât mai urgent. Dacă s-ar putea să trosnească din degete şi să apară şi casele sinistraţilor şi să dispară şi apa. Pe nimeni însă nu interesează cu adevărat subiectul pentru că moderatorii sunt la rândul lor nişte câini asmuţiţi asupra unuia sau altuia, din cauza intereselor mogulilor. Ei ştiu că trebuie să se enerveze, să se revolte şi să-i certe pe cei prezenţi în emisiuni, ori de-abia prinşi la telefon.

Nu în cele din urmă Boc, Băsescu, Geoană şi Antonescu (şi poate şi Sturza, mai ştii?) vor organiza conferinţe de presă în care vor promite sute şi mii de case care vor fi gata desigur până la alegerile prezidenţiale, ajutoare şi bani pentru electoratul sinistrat în vârful casei, doar-doar s-or da jos să-i recompenseze cu un vot, chit că fleaşcă. Îşi vor trimite oameni în teren, să plângă alături de sinistraţi şi îşi vor dona tricourile, pantofii şi şepcile colorate în roşu, galben sau portocaliu. Ce mai, dintr-o perspectivă inumană putem spune că inundaţiile au picat la fix anul acesta!

Mi-amintesc de inundaţiile din ultimii 3-4 an. S-au construit case, da, dar câtă furăciune de pe urma numărului de case care ba există, ba nu există, sau de pe urma materialelor folosite, sau a diferenţelor dintre mărimea teoretică şi cea reală… . Anul acesta va ploua cu şi mai multe astfel de aspecte. Pentru că pe cerul deja înnorat s-a ivit deja coşul unei tornade electorale de toată spaima. Dar cum apa trece şi politica rămâne, nu avem decât să aşteptăm următoarele inundaţii, la braţ cu următoarea campanie. Pentru că e greu de crezut că se va sinchisi cinva să găsească o soluţie pe termen lung pentru (viitorii) sinistraţi.

Jucarioarele anti-stres

Mai întâi a fost Nemirschi. A apărut zvonul conform căruia ar fi omis să-şi treacă anumite proprietăţi în declaraţia de avere, apoi a ajuns actorul principal în povestea celor 500.000 euro daţi unei firme, fără licitaţie. Băsescu şi Boc erau fericiţi. Geoană n-a stat deoparte şi, la scurt timp, Monica Iacob Ridzi a trebuit să dea socoteală pentru cum a cheltuit banii publici destinaţi organizării Zilei Tineretului. Până aici, 1-1 şi show-ul a început.

De-aici încolo totul a stat în puterea presei şi-n puterea buzunarelor celor două tabere. Că scandalul cu Ridzi e mai cunoscut, sau nu, că faptele celor doi vor fi demonstrate sau nu, sau că vor fi schimbaţi din funcţie ori ba, toate depind de cum vor da la pace cele două partide, sau de cum îşi vor redirecţiona interesele oamenii cu valize, din spatele cortinei.

De remarcat este conul de umbră în care s-au pierdut atât Mircea Geoană, Crin Antonescu, cât şi Traian Băsescu, aproape monosilabici pe la diverse întruniri şi care parcă pândesc direcţia mingii pasate de la o echipă la alta. Pe la televiziuni sunt invitaţi să-şi tot dea cu părerea oamenii lor, adică parlamentari şi europarlamentari din cele trei partide. Dar foarte rar, sau deloc ei. Asta nu ne poate duce cu gândul decât la o prematură campanie electorală, de ultimă speţă, din care singurii câştigaţi vor ieşi cei trei, datorită publicităţii (cu cât mai negativă, cu atât mai bine, pentru că demult nu mai prinde la electorat publicitatea pozitivă) croite pe spatele celor doi.

Totuşi, e de mirare că nu putem vorbi de 1-1-1, dat fiind faptul că teoretic nici un liberal n-a fost prins cu mâţa-n sac până acum. Pardon, ei hibernează-n opoziţie. Iată cum, probabil singurii care muncesc (s-au vroiau) în actualul Guvern, cu imaginea mătrăşită, au fost sacrificaţi fără nici un fel de jenă de proprii şefi. Singura lor greşeală este probabil aceea că, la un moment dat, i-au ascultat.